Povestea ghiveciului nefotogenic

Erau odata un om si femeia lui, veniti obositi de la munca biroului si hamesiti dupa o halca de carne sau o coada de ceapa verde. Si cum au ajuns ei impreuna acasa, s-au si pus sa mestereasca cea mai buna idee pentru masa ce urma sa le sature foamea si sa le gadile papilele gustative. Omul spuse:

– Femeie, in seara asta poftesc la o leguma, ca burta-mi balonata tare de la cata carne am infulecat in ultima vreme!

– Cum zici tu, omule, ca si eu poftii la niste legume, dar sa ma sature si sa aduca a carne, ca e tare mi-s carnivora, de felul meu!

Si uite asa, au pus de o furtuna cu ganduri (brainstorming) si au plamadit ideea unei mese copioase, numa’ buna sa ii gadile pe amandoi la limba. Omul zise ca vrea dovlecel, ca mai e o vanata prin camara refrigeratoare, mai intalnira si ceva ca o ceapa maaare cu arome straine, de bomboane cip-cip, mancate in copilarie (fenicul). Mai intalnira in camara si 2 fire de usturoi proaspat, niste cascaval si o branza care pare sa fi prins mucegai, de cand statea acolo. Au stors si niste rosii din cutia de passata si iaca cum se intrevede cea mai mare surpriza culinara a ultimilor ani.

S-au pus cu satarul pe legumele nevinovate, le-au casapit in felii grosute si le-au perpelit in tigaie, cat sa se inmoaie un picut. Cat femeia aranja legumele in straturi pe suprafata unei strachini, omul se puse a executa un sos de rosii, presarat cu condimente aduse de prin toate colturile lumii, numa’ bun de aruncat peste legume, impreuna cu firele de usturoi, matrasite si ele in bucatele mici.

Mirosea, dar mirosea a vant de primavara cu arome de gradina proaspat sapata si verdeturi proaspat culese.

Atunci, omul si femeia lui s-au uitat unul la altul si s-au gandit sa desavarseasca opera lor cu un strat zdravan de cascaval razuit si bucati de branza mucegaita (vorba fecioarei lor: „Ce? E buna!”), inaltand aromele la rang de nebunie.

Facu omul un foc aprig in cuptorul din balcon si baga strachina adanca, plina de minuni, cat sa se rumeneasca imbietor, pentru mai putin de juma’ de ceas.

Casa se umplu de viata si de arome, omul si femeia lor se imbratisara si plansera de fericire.

Si au mancat fericiti pana au lesinat!

P.S.: De atata fericire, femeia nu mai fu in stare sa deseneze niste poze decente, asa ca…

na!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s